Animalele de companie sunt tot mai estompate, un nou trend capătă amploare în România: tarantulele – aceste creaturi exotice, adesea temute și incomprese – încep să fie privite nu doar cu curiozitate, ci și cu afecțiune. Se conturează astfel o întrebare tot mai frecventă în rândul iubitorilor de faună neconvențională: poate tarantula deveni un prieten necuvântător autentic?
De la fobie la fascinație
Pentru majoritatea oamenilor, păianjenii evocă mai degrabă frică decât simpatie. În mod tradițional, tarantulele sunt asociate cu pericolul, agresivitatea și misterul întunecat al junglei. Totuși, realitatea științifică vine să demonteze miturile: majoritatea tarantulelor nu sunt periculoase pentru oameni, mușcătura lor fiind, în cele mai multe cazuri, mai puțin dureroasă decât o înțepătură de albină. În plus, sunt animale solitare, silențioase și extrem de puțin solicitante, ceea ce le face potrivite pentru stilul de viață urban, agitat.
„Sunt fascinante prin comportamentul lor, prin modul în care vânează și își construiesc vizuinele. Odată ce depășești frica inițială, înveți să le admiri eleganța”, spune Dr. Andrei Popescu, arahnolog la Institutul de Biologie al Academiei Române.
Între hobby și responsabilitate
Creșterea tarantulelor ca animale de companie este deja un hobby consolidat în țări precum Germania, Olanda sau Statele Unite. În România, fenomenul este la început de drum, dar comunitățile online dedicate acestui subiect cresc rapid. Forumurile, grupurile de Facebook și târgurile de profil abundă în discuții despre specii, condiții optime de întreținere, alimentație și reproducere.
„Este o responsabilitate la fel de serioasă ca în cazul oricărui alt animal. Trebuie să te informezi temeinic despre nevoile speciei pe care o adopți – temperatură, umiditate, spațiu. Nu e suficient doar să o cumperi pentru că arată interesant”, subliniază Andreea T., o colecționară pasionată, care deține peste 20 de exemplare din specii diferite.
Avantaje (și dezavantaje) ale unui companion neobișnuit
Printre avantajele deținerii unei tarantule se numără:
-
Spațiu redus: au nevoie de un terariu relativ mic.
-
Hrănire rară: unele specii mănâncă doar o dată la câteva zile.
-
Lipsa zgomotului: spre deosebire de câini sau pisici, tarantulele nu deranjează vecinii.
-
Curiozitatea științifică: pot stimula interesul copiilor pentru biologie și ecologie.
Totuși, există și limite clare:
-
Lipsa interacțiunii afective: tarantulele nu sunt animale care să răspundă la gesturi de afecțiune.
-
Pericole pentru persoane neinformate: manipularea necorespunzătoare poate duce la mușcături sau iritații din cauza perilor urticant.
-
Acces restricționat pentru copii sau alte animale: un mediu controlat este esențial.
Reglementări și etică
Un aspect important de luat în considerare este legalitatea și etica achiziției. Unele specii de tarantule sunt protejate de convențiile internaționale privind conservarea biodiversității (precum CITES). Așadar, achiziționarea de la crescători autorizați și evitarea capturării din sălbăticie sunt pași esențiali pentru un hobby sustenabil.
„Este o linie subțire între pasiune și pericol ecologic. Nu putem încuraja traficul ilegal doar pentru a ne satisface o curiozitate. Animalele exotice trebuie tratate cu respect și responsabilitate”, avertizează biologul Camelia Roșu, activistă pentru protecția faunei sălbatice.
Așadar, tarantula poate deveni, în anumite condiții, un prieten necuvântător. Nu în sensul clasic, al unui animal afectuos și jucăuș, ci ca o prezență tăcută, fascinantă, ce aduce o fărâmă de natură sălbatică în interiorul urban. Însă alegerea de a o adopta presupune mai mult decât curaj – presupune informare, grijă și o atitudine responsabilă față de viață, oricât de mică și misterioasă ar fi ea.